Într-o zi într-un cocon a apărut o mică gaură.Un om, care trecea din întâmplare prin preajmă, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forţa să iasă prin această gaură mică. După multe încercări se părea că fluturele a abandonat şi gaura rămăsese la fel de mică. Părea că fluturele a făcut tot ce putea şi nu mai era în stare de nimic altceva.Atunci omul a decis să ajute fluturele. A luat un cuţit şi a deschis coconul. Fluturele a ieşit imediat. Însă corpul fluturelui era slab şi anemic. Aripile sale erau puţin dezvoltate şi aproape că nu se mişcau.Omul a continuat să observe crezând că dintr-un moment în altul aripile fluturelui se vor deschide şi vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta să poată zbura. Însă acest lucru nu s-a întâmplat!Fluturele şi-a trăit restul vieţii târându-se pe pământ cu corpul său slab şi cu aripile chircite. Nu a putut zbura niciodată!Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate şi prin intenţia sa de a ajuta, nu a înţeles, este ca trecerea prin gaura strâmtă a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele să trimită lichidul din corpul său către aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viaţa îl punea să treacă pentru a putea creşte şi pentru a se dezvolta.  Morala: Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie în viaţă. Dacă ni s-ar permite să ne trăim viaţa fără a întâlni obstacole, am fi limitaţi. Nu am putea fi atât de puternici cum suntem.  
   "Nu am putea zbura niciodată!"

Ea: Urasc faptul ca esti mai inalt ca mine!
El: Hei.. Eu insa cred ca e un avantaj pentru tine.
Ea: De ce zici asta?
El: «Pentru ca la fiecare imbratisare a mea, tu imi poti asculta inima ce bate doar pentru tine!

 Fiecare nouă zi din viața ta, este un dar. Un dar fragil ca o floare trecătoare, care îți poate dărui bucurii, lecții și amintiri eterne și prețioase.
Dăruiește-ți un vis. O șansă. Un nou început. O porție de râs. Emoții. Câteva lacrimi de fericire. Un prieten. Frumusețe. Dragoste. Fericire. 
  -Și dăruiește altora câte puțin din tine. Un zâmbet. Un gând bun. O încurajare. Mângâiere. Armonie. Încredere. Iubire...

Astazi imi lipsesti..
   ...dar nu-i nimic sunt obisnuita,si ieri mi-ai lipsit la fel. (>.<)

  ..Poate fi trupul omului 

puternic

ca o stâncă, sufletul lui este tot 

un fluture delicat și firav ce 

zboară liber. 

  ..Poate că trupul lui înfruntă și 

iese învingător din furtuni, 

arșițe, viscole, dar sufletul îi 

poate fi îngenunchiat cu un 

cuvânt!

‎  "Ai greșit dar nu e nimic.
Omul care învață mai și greșește.
Și cel mai bine învățăm din greșeli."

  -Și fruntea mea stătea lipită de genunchii lui și lacrimi mari și grele îmi înțepau ochii. Doar orgoliul mi le mai ținea agățate de pleoape până când mâna lui caldă îmi trecea prin păr. Atunci parcă toate zăvoarele sufletului săreau din țâțâni și totul se rostogolea cu o viteză uimitoare ca o ploaie de vară.
         Apoi liniște și zâmbete.

De-ar fi să-mi tai un deget, n-ar curge strop de sânge! Poate doar câțiva fluturi speriați și-ar lua zborul.De-ar fi să-mi tai un braț, n-ar curge strop de sânge! Poate doar un roi sălbatic de fluturi s-ar ridica spre cer.De-ar fi să-mi smulgi un fir de păr, n-ar curge strop de sânge și n-aș simți durere. Doar o mângâiere blândă a aripilor de fluture...De-ar fi să-mi sfâșii pielea, să-mi crestezi pe trup răni adânci, n-ar curge strop de sânge! De-atâta vreme îmi curg prin vene numai fluturi! ))

    Echilibru!
 Este ceea ce ne trebuie pentru a ne bucura de liniște sufletească. Oricât s-ar strădui, omul nu poate renunța la niciunul dintre sentimente. Ele există în noi chiar dacă refuzăm să recunoaștem asta. Fiecare dintre noi poartă în suflet iubire, dezamăgire, ură, fericire, dezgust, încredere, teamă, revoltă, acceptare. Diferă însă "cantitatea." Nu e ușor să știi cum să le dozezi pentru a obține combinația perfectă, echilibrul. Oricare dintre ele în exces, distruge armonia.
Rețeta perfectă? Nu exista! Fiecare om are nevoie de propriul amestec. Ceea ce îmi crează mie armonie, cu siguranță altuia i-ar distruge echilibrul. Căutăm, amestecăm sentimente în diferite cantități până când obținem combinația potrivită pentru un echilibru perfect.
  Echilibrul perfect însă nu durează prea mult, ca tot ceea ce este omenesc.

Nimeni nu este suficient de bogat pentru a-și cumpăra timp.

Cu toate acestea ne irosim timpul în mod inutil, de parcă am fi nemuritori. 
Amânăm să facem lucruri care ne plac. Să fim alături de oameni pe care-i iubim. 
Amânăm să ne cerem iertare, să căutăm împăcare și apropiere. 
Amânăm să trăim. Amânăm să încercam, să credem, să fim fericiți, să iubim…

                     Un sentimeNt de afectiune.. se poate demonstra printr-un zambet..

° Obişnuiam să cred că tu..
         
                îmi tăiai răsuflarea!

  -Cine-ar fi crezut ca-ti voi stinge focul in lacrimile mele?

Ursuleții..

• Ursuleții nu te îmbrătisează înapoi..dar uneori ei suNt' tot ce ai//

Timpul

"Ați vrut să opriți timpul?" l-am întrebat zâmbind.
  "Nu, am vrut doar să nu-l mai aud cum trece!"