‎  "Ai greșit dar nu e nimic.
Omul care învață mai și greșește.
Și cel mai bine învățăm din greșeli."

  -Și fruntea mea stătea lipită de genunchii lui și lacrimi mari și grele îmi înțepau ochii. Doar orgoliul mi le mai ținea agățate de pleoape până când mâna lui caldă îmi trecea prin păr. Atunci parcă toate zăvoarele sufletului săreau din țâțâni și totul se rostogolea cu o viteză uimitoare ca o ploaie de vară.
         Apoi liniște și zâmbete.