sâmbătă, 28 iulie 2012

  Într-o zi într-un cocon a apărut o mică gaură.Un om, care trecea din întâmplare prin preajmă, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forţa să iasă prin această gaură mică. După multe încercări se părea că fluturele a abandonat şi gaura rămăsese la fel de mică. Părea că fluturele a făcut tot ce putea şi nu mai era în stare de nimic altceva.Atunci omul a decis să ajute fluturele. A luat un cuţit şi a deschis coconul. Fluturele a ieşit imediat. Însă corpul fluturelui era slab şi anemic. Aripile sale erau puţin dezvoltate şi aproape că nu se mişcau.Omul a continuat să observe crezând că dintr-un moment în altul aripile fluturelui se vor deschide şi vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta să poată zbura. Însă acest lucru nu s-a întâmplat!Fluturele şi-a trăit restul vieţii târându-se pe pământ cu corpul său slab şi cu aripile chircite. Nu a putut zbura niciodată!Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate şi prin intenţia sa de a ajuta, nu a înţeles, este ca trecerea prin gaura strâmtă a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele să trimită lichidul din corpul său către aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viaţa îl punea să treacă pentru a putea creşte şi pentru a se dezvolta.  Morala: Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie în viaţă. Dacă ni s-ar permite să ne trăim viaţa fără a întâlni obstacole, am fi limitaţi. Nu am putea fi atât de puternici cum suntem.  
   "Nu am putea zbura niciodată!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu